Toponimul Cimișlia este de origine turanică și are la bază etnonimul ciumecili – denumirea unui trib tătăresc care a colindat și pe meleagurile noastre. Acest nume este cunoscut la caracalpaci („șomișli”), turcmeni („ciumiclî-tabun”), bașchiri („ciumucili”), tătarii nohai din nordul Caucazului („șomișli”, „șomișli-as”, „cimișlu-as”). Denumirea tribului provine de la denumirea tamgalei/ dangalei „ciumeci” – căuș. Localitatea Cimișlia intră în istoria scrisă a Moldovei încă din prima jumătate a secolului XVII. Cimișlia este atestată în documente vechi la 4 iulie 1620. Se presupune că moldovenii de aici au cam fost strâmtorați de tătari, cărora de asemenea le-a plăcut locul, iar cu timpul, devenind majoritari, aceștia au schimbat denumirea inițială a satului după dorința și felul lor de a fi. Cuvântul tătăresc „cimișlia”, potrivit unei legende, înseamnă bogăție, bogat. “...aici s-au așezat tătarii, care, devenind majoritari, îi schimbă denumirea în Cimișlia " (Vladimir Nicu). Localitatea este menționată la 10 aprilie 1789 într-o scrisoare a maiorului von Roann, care se afla în serviciul armatei ruse și care se oprise pe scurt timp în satul Drăgușeni. Conform unui document scris pe 30 mai 1812, în sat locuiau 63 de familii de băștinași moldoveni, sedentari din timpuri mai vechi. Dar se mai stabilesc aici 17 familii de țărani din Hăsnășenii Mari, ținutul Sorocii, și ei sunt primiți ca niște frați. Preotul Iacob Iusipescu, care a făcut prima încercare de a scrie și de a publica istoria Cimișliei, în anul 1874, explica: “...Lia este un cuvânt turcesc de fată, iar Cimiș este numele dat constructorilor și zidarilor în acea vreme... chiar dacă aici locuiau români și tătari împreună, nu au fost niciodată conflicte…”. De fapt realitatea a fost cu mult mai crudă cu localnicii. Deși în 1827, Cimișlia a devenit centru administrativ, mulți dintre locuitori au murit din cauza ciumei și a fost nevoie de un cimitir special în partea sud-estică a localității. În anul 1840 localitatea a primit statutul de târg. În 1844 aici se deschide prima școală, în 1885 spitalul de zemstva (un medic și un felcer). Situat în stepa Bugeacului, pe râulețul Cogîlnic, orășelul a avut de suferit adesea și din urma secetei ce se abătea în zonă. Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa “Descrierea Moldovei”, referindu-se la acest râu, afirma: “…Cogîlnic se poate spune că n-are de loc izvoare, ci numai se umple în urma ploilor de toamnă și doar atunci se poate numi râuleț, toată vara stă secat….”. Această descriere corespunde și celei din zilele noastre. În 1904 se deschide biblioteca școlii ministeriale. Târgul avea atunci 427 de case cu 4223 de locuitori. Din 1913 în Cimișlia funcționau 3 școli, una de două clase pentru băieți, alta de o clasă pentru fete și una de zemstvă cu trei complete. La 20 martie 1927 începe electrificarea Cimișliei. Spre sf. sec. XX orașul numără1 9.873 de locuitori, iar economia lui era reprezentată preponderent de complexul agroindustrial cu o rețea bine dezvoltată a industriei de prelucrare a produselor agricole. În perioada interbelică (1918-1940), Cimișlia face parte din județul Tighina, mai apoi, sub conducerea Imperiului Sovietic devine centru raional, ceea ce este și în prezent. În componența primăriei orașului intră și satul Dimitrovca, Bogdanovca Veche și Bogdanovca Nouă.